Viaţa nobilului Profet - pe scurt

Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a născut în anul 571, într-o familie nobilă din Mekka fiind descendentul profetului Avraam / Ibrahim (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Rămas fără tată încă de dinainte de naşterea sa şi fără mamă de la vârsta de şase ani, Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost un tânăr cinstit care a lucrat ca păstor, apoi si-a ajutat unchiul în comerţ, iar la vârsta adolescenţei a respins practicile imorale si lipsite de logică ale poporului său, precum si idolatria în care ei erau cufundaţi. A fost supranumit El-Emiin − Cel demn de încredere, cel cinstit. La vârsta de 25 de ani s-a ocupat de afacerile unei văduve, în vârstă de 40 de ani, pe nume Khadija; impresionată de onestitatea si caracterul lui, ea i-a propus să se căsătorească, iar el a acceptat. În ciuda diferenţei de vârstă, au avut o căsătorie fericită prin care au fost binecuvântaţi cu şase copii. A fost un tată si un soţ iubitor si grijuliu, iar familia sa i-a fost devotată, în pofida sărăciei; el şi-a pus în practică întotdeauna propriul sfat – „Cel mai bun dintre voi este cel care e cel mai bun cu propria sa familie.”
Dar să trăim pe scurt, împreună cu Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), evenimentele prin care a trecut de la naşterea si până la moartea sa, să urmărim aspectele importante din viaţa acestui profet demn de cinste.

Profetul s-a născut într-o zi de luni 12, Rabiul Ewwel, a anului 571. Tatăl lui murise cu două luni înaintea nasterii sale.

− Imediat după naşterea sa, plină de miracole, a fost luat să-şi petreacă copilăria (asa cum era tradiţia tuturor quraişiţilor), departe de viaţa din Mekka, undeva prin satele din jurul oraşul, pentru a profita de aerul curat, mediul sănătos şi, nu în ultimul rând, de elocvenţa şi retorica arabilor beduini. Arabii beduini erau buni vorbitori si cunoscători de limbă arabă.

− La cei 6 ani rămâne orfan şi de mamă, şi astfel trece în custodia bunicului său. Allah a ales pentru Trimisul Său cel mai bun educator, cel mai bun îndrumător; Allah a ales ca El însuşi să-l educe pe alesul Său.

− La 8 ani, bunicul său, Abdul Muttalib, părăseşte această lume, dar nu înainte de a-i asigura nepotului său un adăpost. Unchiul său îl primeste în casa sa deja plină de copii. Aici el se bucură de o primire pe cinste; i se permite să se aşeze la masă pe locul unchiului său, loc unde nu aveau voie să se aşeze nici proprii săi fii.

− La această vârstă fragedă constientizează situaţia dificilă în care se află unchiul său şi decide să-l ajute. Hotăreşte să participe şi el alături de unchiul său la întreţinerea familiei numeroase; astfel începe viaţa lui de păstor.

− La 12 ani, unchiul său îl îniţiază în meseria de comerciant luându-l ca însoţitor; el începe o nouă viaţă şi face astfel primul pas în prima călătorie de afaceri.

− Cu toate că nu a continuat practica de negustor, renumele său de om cinstit, onest si demn de încredere a determinat-o pe văduva Khadijah să-l angajeze ca responsabil de caravana sa; astfel, la vârsta de 24 ani, porneşte în a doua călătorie de afaceri în Siria, pentru Khadijah.

− La numai un an după această călătorie, frumoasa si bogata văduvă Khadijah devine soţia lui. La 25 de ani se căsătoreste, aşadar, cu o văduvă mai mare ca el cu 15 ani împreună cu care au şase copii numiţi Kasim, Abdullah, Zeynep, Rukiyye, Ummu Gulsum şi Fatima.

− La 40 de ani obişnuia să se izoleze în peşterile din Mekka unde medita asupra creaţiei Universului. În timpul unei astfel de meditaţii, îngerul Gabriel îl vizitează prin porunca lui Allah si îi transmite prima revelaţie. Astfel, în anul 610, Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) devine Profet. Prima revelaţie divină a răsunat în sufletul acestui nobil Profet (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de-a lungul vieţii sale; prima întâlnire cu îngerul Gabriel avea să ţină vie în memoria sa cuvintele lui Allah: „Citeste! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeste! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu tocul [de scris], l-a învăţat pe om ceea ce el nu a stiut!”( Surat Al-‘Alaq 96: 1-5)

− În primii trei ani de profeţie mesajul său era răspândit pe străzile si potecile din Mekka pe ascuns, pentru ca spre sfârsitul celui de-al treilea an al profeţiei să aibă loc chemarea deschisă la Islam, pe muntele Safa.

− Urmează ani grei, plini de chin, durere si omoruri. Ostilitatea necredinciosilor mekkani devine insuportabilă pentru acel grup mic si neajutorat de musulmani. Astfel încât cei neajutorasi şi slabi, la sfatul si îndrumarea Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), caută adăpost la regele Etiopiei, un rege care „nu nedreptăţeste pe nimeni”, asa cum le vestise Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

− Anul al VI-lea este caracterizat de acceptarea Islamului de către Hamza şi Omar, un an în care mulţi dintre musulmanii sărmani s-au bucurat de lumina zilei si mulţi dintre cei slabi au găsit adăpost. Politeiştii, ori de câte ori încercau să-i asuprească pe cei slabi, se ciocneau de doi “munţi”: Omar si Hamza.

− Între anii VII-IX ai profeţiei, mekkanii necredincioşi pun boicot economic musulmanilor. Durerea musulmanilor devine insuportabilă; o dată cu ei sufereau şi rudele lor chiar dacă aceştia nu erau musulmani care, dominate de sentimentul legăturii de sânge, nu s-au lepădat de neamurile lor care erau acum musulmani.

− Anul al X-lea este numit si anul tristeţii sau durerii: în acest an se sting din viaţă cei doi stâlpi pe care se sprijinea Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) − Ebu Talib, unchiul său, si Khadijah, soţia sa. Tot în acest an, Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) caută o alinare pentru durerea adâncă şi face o călătorie la Taif, unde încearcă să găsească noi susţinători, noi adepţi care să-i deschidă larg braţele, însă încercarea sa este mai grea: în loc de adăpost şi ospitalitate el este batjocorit si alungat. La întoarcere, când toate porţile lumeşti se închideau în faţa sa, Allah îi deschide lui Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) porţile cerului. Din această călătorie nocturnă, ’Isra’, si din ascensiunea / Miraj spre ceruri, Profetul aduce credinciosilor mai multe daruri divine.

− Anul al XI-lea: o delegaţie formată din doisprezece bărbaţi din Medina se întâlneste cu Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) la Mekka, în timpul pelerinajului, si astfel are loc primul legământ de la Akabeh (anul 621).

− În cel de al XII-lea an al profeţiei, o altă delegaţie mai mare (şaptezeci de bărbaţi şi două femei) se întâlneste cu Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!); ei depun al doilea legământ de la Akabeh. Astfel, Medina îşi deschidea porţile slujitorilor lui Allah.

− În cel de al XIII-lea an are loc emigrarea musulmanilor spre Medina, conform înţelegerii lor de la Akabeh. După ce majoritatea musulmanilor, toţi musulmanii slabi şi neajutoraţi, au emigrat către Medina, era rândul nobilului profet să părăsească Mekka. După o călătorie lungă şi plină de greutăţi, Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ajunge la Medina, unde întemeiază primul stat islamic, construieşte prima moschee, deschide o nouă piaţă comercială si semnează primul tratat de colaborare cu evreii.

− În cel de al doilea an al emigrării: musulmanii nu au avut parte de linişte nici aici; un grup de 3000 de necredincioşi mekkani asaltau oraşul Medina pentru a extirpa enclava musulmană. Bătălia de la Bedr a fost inevitabilă, dar, cu ajutorul lui Allah, musulmanii au fost învingători.

− În cel de al treilea an după emigrare: o altă oaste păgână, mult mai numeroasă, înainta către Medina. Musulmanii, la rândul lor, pentru a diminua pagubele acestui război nedorit, au iesit în afara oraşului ca să întâmpine duşmanul. Războiul se derula în favoarea musulmanilor, dar nerespectarea poruncii Trimisului lui Allah (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de către detaşamentul care avea datoria de a păzi spatele armatei a schimbat deznodământul luptei în favoarea necredincioşilor; războiul de la Uhud înceta cu promisiunea de revenire a mekkanilor.
− În anul al V-lea de la emigrare: necredinciosii din Mekka au revenit cu o armată numeroasă pentru a continua fapta neterminată de la Uhud. Neînţelegerile dintre ei, precum si sprijinul lui Allah (vremea nefavorabilă, ploaia si vântul puternic) i-a determinat pe necredincioşi să se retragă disperaţi. Au urmat ani grei si plini de confruntări; atacurile si asalturile veneau ca un val greu de oprit, însă musulmanii, încrezători în puterea lui Allah, reuseau de fiecare dată să respingă armatele. După ani grei de confruntări şi pierderi, musulmanii intrau cuceritori în Mekka. Porunca Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a uimit pe mekkani; „Plecaţi în liniste! Voi suntesi liberi!”.
După trudă si osteneală, voinţă si cucerire, patimă si răbdare, durere si suferinţă, atunci când statul era întemeiat, legislaţia divină era bine stabilită, iar oamenii Îl adorau doar pe Allah, era timpul ca Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să înapoieze amanetul, era timpul ca trupul bătrân şi ostenit de răbdare si trudă al Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să elibereze sufletul către iubitul său Stăpân − era timpul să se întoarcă la Allah.
Moartea profetului Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a petrecut la 11 ani după emigrare / 632.

Acesta este profetul Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), aceasta este viaţa lui. El este cel care a fost de multe ori lăudat, uneori criticat si acuzat pe nedrept de către cei care nu-l cunoşteau. Iar cei care l-au cunoscut cu adevărat nu i-au adus decât cuvinte de laudă.